Pentru ca statul să funcţioneze, ceea ce înseamnă că se exercită puterea politică a cetăţenilor, este necesar ca valorile sociale să aibă o exprimare practică, adică să se regăsească în relaţiile sociale care se dezvoltă între cetăţeni. Relaţiile sociale derivând din valori sociale fundamentale se dezvoltă având ca temei legea, act juridic adoptat de parlamentari-reprezentaţii cetăţenilor-şi care are o forţă juridică inferioară constituţiei.

Legea este actul normativ, format din norme juridice, investite cu forţă juridică inferioară constituţiei însă superioară celorlalte norme juridice şi care reglementează relaţii sociale ce decurg din valorile sociale fundamentale (ex. Legea îvăţământului care reprezintă o aplicare a valorii sociale constând în dreptul fundamental al educaţiei fiecărui individ).

Există trei tipuri de legi:

• legi constituţionale
• legi organice
• legi ordinare.

a) Legile constituţionale sunt cele care privesc revizuirea Constituţiei. După adoptarea ei de către Parlament, se supune aprobării cetăţenilor, prin referendum,la intrarea în vigoare devine parte integrantă a Constituţiei.

b) Legile organice sunt cele adoptate de Parlament în domeniile de importanţă vitală pentru funcţionarea statului şi care sunt strict enumerate în art.72 alin.3 din Constituţie. Astfel prin lege organică se reglementează:

• sistemul electoral,
• organizarea şi funcţionarea partidelor politice,
• organizarea şi desfăşurarea referendumului,
• organizarea Guvernului şi a Consilului Suprem de Apărare al Ţării,
• regimul stării de asediu şi al celui de urgenţă,
• infracţiunile, pedepsele şi regimul de executare a acestora,
• acordarea amnistiei sau a graţierii collective,
• organizarea şi fincţionarea Consilului Superior al Magistaturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi,
• statutul funcţionarilor publici,
• contenciosul administrative,
• regimul juridic general al proprietăţii şi moştenirii,
• regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială,
• organizarea generală a învăţământului,
• regimul general al cultelor,
• oraganizarea administraţiei locale, a teritorului, precum şi regimul general privind autonomia locală,
• modul de stabilire a zonelor economice exclusive,
• celelalte domenii pentru care, în Constituţie, se prevede adoptarea de legi ordinare.

Legea organică se adoptă prin votul majorităţii membrilor fiecărei camere legislative-Camera Deputaţilor şi Camera Senatului.

c) Legea ordinară- este adoptată de Parlament pentru a reglementa domenii sociale de importanţă mai redusă pentru care nu este necesară adoptarea unei legi organice. Legea ordinară se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi la şedinţa fiecărei camere legislative.