Contractul individual de munca este contractul în temeiul căruia o persoană fizică – salariat- se obligă să presteze munca pentru, şi sub autoritatea unei persoane juridice – angajator- în schimbul unei remuneraţii denumită salariu. Contractul de muncă se poate încheia pe durată nedetermniată, dar şi pe o perioadă determinată, în condiţii expres pervăzute de Codul Muncii. Contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă în limba română şi cu acordul (consimţământul) parţilor. Obligaţia întocmirii contractului revine angajatorului.

În situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată, parţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice mijloc de probă. Dacă unitatea nu are încheiat contract colectiv de muncă, se aplică, la incheierea contractului individual de muncă, dacă este cazul, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.

Dacă nu există înregistrat un astfel de contract vor fi aplicabile prevederile contractului colectiv la nivel naţional. Pe durata executării unui contract de muncă nu poate fi stabiliat decât o singură perioadă de probă. Excepţie face situaţia în care salariatul debutează la acelaşi angajator într-o nouă funcţie sau profesie ori urmează să presteze activitatea într-un loc de muncă cu condiţii grele, vătămătoare sau periculoase. Anagajarea succesivă a mai mult de trei persoane pe o perioadă de probă este interzisă, pentru acelaşi post. Contractul individual de muncă se încheie cu verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale ale celui care solicită angajarea. Perioada de probă constituie vechime. Pentru verificarea aptitudinilor salaraiatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 30 de zile pentru funcţii de excuţie şi de cel mult 90 de zile pentru funcţii de conducere.

Pe durata perioadei de probă, salariatul se bucură de toate drepturile şi are toate obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncă. Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă. Absolvenţii instituţiilor de învaţământ se încadrează, la debutul lor în profesie, pe baza unei perioade de probă între 3-6 luni. Încadrarea în muncă în locuri grele, vătămatoare sau periculoase se poate face doar după împlinirea vârstei de 18 ani. Munca prestată în temeiul unui contract de muncă individual îi conferă salariatului vechime în muncă. Este interzis, sub sancţiunea unui contract de muncă, în scopul prestării unei muncii sau activităţi ilicite sau imorale. Relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei credinţe. Legea aplicabilă nr.53/2003- Codul Muncii şi Legea nr.130/1999 privind măsuri de protecţie a persoanelor încadrate.