Încheierea căsătoriei intervine în următoarele situaţii:

- în cazul în care soţii nu se mai înţeleg din diverse motive şi doresc ca fiecare să-şi continue viaţa în mod separat,
- legea sancţionează căsătoria pentru nerespectarea cerinţelor legale (recăsătoria soţului celui ce fusese declarat mort),
- declararea judecătorească a morţii celui dispărut, după cel puţin 5 ani,
- decesul unuia dintre soţi.

Încetarea de drept mai intervine în situaţiile prevăzute de Decretul nr.31/1954 şi Decretul nr.32/1954.

Încetarea căsătoriei are loc prin încetarea căsătoriei, desfiinţarea (nulitatea căsătoriei), desfacerea căsătoriei (divorţul). Efectele se produc pentru viitor.

Nulitatea căsătoriei este o sanţiune a nerespectării a unor cerinţe legale.

Există două tipuri de nulităţi:

- nulităţi absolute
- nulităţi relative

Nulităţile absolute: Prin aceasta se încalcă condiţiile de fond ale căsătoriei; poate fi cerută sau invocată de orice persoană; este imprescriptibilă.

Cauze de nulităţi absolute:

- vârsta matrimonială,
- căsătoria cu o persoană care este deja căsătorită prevăzută în Codul familiei,
- căsătoria între rude de asemeni este încriminată de Codul familiei,
- căsătoria între adoptator şi adoptat/Codul familiei şi Ordonanţa de Guvern nr.25/1997,
- căsătoria încheiată cu un alienat sau debil mintal,
- lipsa consimţământului,
- incompetenţa delegatului de stare civilă,
- căsătoria fictivă,
- căsătoria între persoane de acelaşi sex.

Nulităţi relative: pot fi confirmate sau acceptate ulterior.

- vicii de consimţământ: eroarea, dolul, violenţa (ascundera unei boli grave).

Nulitatea poate fi pronunţată numai de Instanţa de judecată.

Efectele nulităţii atrag de facto o căsătorie care este considerată ca şi cum nu s-ar fi încheiat niciodată.

Divorţul / Desfacerea Căsătoriei
 

- Divorţul este reglementat de Codul Familiei - Legea nr.59/1993- art. 37 - 44., iar cele de drept procesual în Codul de procedura civila - art. 607 - 619 .

- Divorţul astăzi nu mai are un caracter excepţional; el este un remediu, mai mult decât o sancţiune.

- Se aplică principiul simetriei: prin acordul părţilor are loc desfacerea căsătoriei - art. 38 din Codul familiei; se aplică cel puţin la 1 an de zile de la încheierea căsătoriei şi dacă nu există copii minori. Condiţiile sunt reprezentate de acordul şi semnăturile soţilor în vederea divorţului. Motivele de divorţ nu sunt prevăzute în nici un act normativ.

- Temeiul divorţului constă în condiţii cum ar fi: existenţa unor motive temeinice care să fi vătămat grav raporturile dintre soţi încăt este imposibilă conveţuirea.

Instanţa hotărâşte divorţul dacă sunt vătămate grav relaţiile dintre soţi:

- refuzul de a locui împreună
- infidelitatea
- boli grave, incurabile, necunoscute la încheierea căsătoriei
- violenţa
- motive de ordin fiziologic
- separarea în fapt a soţilor.

- Rolul culpei are importanţă pentru stabilirea pensiei de întreţinere deoarece dacă culpa aparţine în exclusivitate reclamantului, cererea de divorţ se respinge de instanţa de judecată. Culpa nu are importanţă pentru încredinţarea copiilor minori, deoarece primează interesul copilului.

Procedura divorţului este o procedură simplificată începând din anul 1993

Competenţa materială în cazul divorţului revine Judecătoriei.

Regula este că instanta competentă teritorială să soluţioneze actiunea de divort este instanţa ultimului domiciliu comun al soţilor, dacă cel puţin unul dintre soţi mai locuieşte în circumscripţia acelei Judecătorii.

Aici, Comandă cereri si actiuni in justitie, contracte

Coşul de cumpărături