Legea muntelui adoptată în cursul lunii iulie, a.c vine să asigure un cadru legal în vederea ocrotiri arealului geografic şi natural din zonele de munte

Zona montană a României constituie un teritoriu special de interes naţional economic, social şi de mediu natural. 

Norma juridică reglementează principiile şi modalităţile de dezvoltare şi protecţie a zonei montane prin punerea în valoare a resurselor, pentru stabilizarea populaţiei şi creşterea puterii economice la nivel local şi naţional, în condiţiile păstrării echilibrului ecologic şi protecţiei mediului natural montan, respectând principiile stabilite prin reglementările internaţionale privind dezvoltarea montană durabilă. 

Zona montană este reprezentată de arealul delimitat în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 949/2002 pentru aprobarea criteriilor de delimitare a zonei montane, iar prin sintagma handicapuri naturale se inţelege gradul de restrictivitate impus de condiţiile fizico-geografice, altitudine, panta terenului, perioada de vegetaţie şi altele, cu impact negativ asupra activităţilor economice din arealul montan. 

Stabilirea unor acţiuni unitare la nivel central şi local în domeniul dezvoltării şi protecţiei zonelor montane din România se face în condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 318/2003 privind constituirea şi funcţionarea Comitetului interministerial şi a comitetelor judeţene pentru zona montană, cu modificările ulterioare. 

Obiectivele dezvoltării durabile a zonei montane din România se realizează prin Agenţia Naţională a Zonei Montane, organizată ca direcţie generală în cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în colaborare cu instituţiile specializate pentru teritoriul montan. 

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională a Zonei Montane şi structurile specializate în dezvoltarea zonei montane din cadrul direcţiilor pentru agricultura şi dezvoltare rurală, colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale, precum şi cu organizaţiile neguvernamentale care au ca obiect de activitate dezvoltarea durabilă a zonei montane. 

Legislaţia montană are ca scop valorificarea durabilă a resurselor muntelui, conservarea peisajului şi a biodiversităţii, precum şi dezvoltarea de activităţi economice specifice acestei zone prin punerea în aplicare a următoarelor: 

a) valorificarea optimă a resurselor agricole, piscicole, forestiere, energetice, industriale, artizanale, turistice şi culturale specifice, existente pe teritoriul unei localităţi sau pe un anumit areal ce se constituie ca o entitate naturală în zona montană; 
b) diversificarea activităţilor economice şi de producţie din zona montană, fără deteriorarea echilibrului ecologic sau degradarea mediului natural; 
c) integrarea activităţilor lucrative la nivel de producător sau prin asocierea producătorilor pentru aplicarea unei politici montane competitive; 
d) recunoaşterea existenţei obiective a condiţiilor naturale speciale şi a dreptului comunităţilor din zona montană la o dezvoltare specifică; 
e) dezvoltarea şi ridicarea calităţii vieţii din zona montană. 

Principalele obiective ale politicii montane sunt următoarele: 

a) protecţia şi conservarea resurselor naturale; 
b) protecţia şi conservarea ariilor naturale protejate; 
c) valorificarea resurselor naturale disponibile în limitele potenţialului biologic natural de regenerare a acestor resurse; 
d) stabilizarea locuitorilor din zonele montane şi favorizarea instalării familiilor tinere în zona montană; 
e) dezvoltarea şi îmbunătăţirea serviciilor oferite populaţiei montane; 
f) aplicarea de măsuri agro-pedo-ameliorative în vederea opririi degradării terenurilor agricole şi silvice; 
g) păstrarea şi modernizarea activităţilor industriale şi artizanale tradiţionale; 
h) dezvoltarea activităţilor de turism şi agroturism; 
i) îmbunătăţirea pregătirii profesionale a locuitorilor din spaţiul montan; 
j) susţinerea programelor de dezvoltare durabilă a zonelor montane

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltarii Rurale, prin Agenţia Naţională a Zonei Montane, structură specializată în dezvoltarea durabilă a zonei montane din cadrul acestuia, asigură: 

- aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul dezvoltării şi protecţiei populaţiei şi mediului montan din România; 
- colaborarează cu ministerele, cu alte organe centrale ale administraţiei publice centrale şi cu autorităţile administraţiei publice locale în vederea acţiunilor destinate dezvoltării durabile; 
- iniţierea şi elaborarea de proiecte, de acte normative privind zona montană, precum şi de proiecte şi programe de dezvoltare agricolă, rurală şi integrate pentru zona montană; 
- monitorizarea implementării programelor şi proiectelor de dezvoltare durabilă în zona montană, inclusiv sprijinirea acestora;
- înfiinţarea şi buna funcţionare a organizaţiilor profesionale ale agricultorilor de munte, a cooperativelor de producători şi a altor forme de asociere; 
- reprezentarea intereselor din zona montană în raport cu alte instituţii şi organisme naţionale, precum şi ale României, în raporturile internaţionale; 
- coordonarea tehnică, metodologică şi monitorizarea activităţilor agricole şi neagricole din zona montană. 

Reprezentarea intereselor producătorilor agricoli din zonele de munte 

1. Reprezentarea intereselor producătorilor agricoli din zonele de munte la toate nivelurile, precum şi exercitarea de servicii şi activităţi proprii de aprovizionare, colectare, prelucrare şi valorificare a materiilor prime se vor asigura prin organizarea unor forme de asociere proprii cu sprijinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltarii Rurale, prin Agenţia Naţională a Zonei Montane şi al structurilor din teritoriu. 
2. Consiliile locale din localităţile în care îşi au sediul asociaţiile producătorilor agricoli din zona montană pun la dispoziţia acestora, în condiţiile legii, diverse active disponibile pentru sediile acestora, în scopul desfăşurării activităţii, inclusiv pentru organizarea unor depozite sau a altor activităţi de producţie, comerţ ori cu caracter social. 
3. Asociaţiile producătorilor agricoli din zona montană pot beneficia de scutiri de taxe şi impozite pentru primii 5 ani de la constituire. 
4. Modul de acordare a ajutoarelor de pornire, cuantumul şi controlul alocărilor, alte avantaje ce se acordă asociaţiilor producătorilor agricoli din zona montană se stabilesc prin hotârăre a Guvernului. 

Dezvoltarea şi protecţia mediului montan 

- Producătorii agricoli din zona montană beneficiază de sprijinul financiar din partea statului, acordat potrivit legislaţiei în vigoare. 
- Pentru compensarea scăderii veniturilor populaţiei din zona montană, datorată restricţiilor privind utilizarea agricolă a terenurilor situate în arii protejate sau în zone defavorizate natural, statul poate acorda diferenţiat indemnizaţii compensatorii de handicapuri naturale producătorilor agricoli. 
- La întocmirea proiectelor şi a planurilor de management ale ariilor naturale şi construite protejate din zona montană participă specialişti cu pregătire pentru zone montane, precum şi specialişti cu pregătire corespunzătoare în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului. 
- Formele, condiţiile şi cuantumul indemnizaţiei compensatorii de handicapuri naturale din zona montană se stabilesc anual prin hotârăre a Guvernului. 
- Pentru a favoriza mecanizarea lucrărilor agricole şi creşterea productivităţii muncii, structurile agricole de specialitate din cadrul direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală întocmesc şi afişează variante fezabile de comasare a terenurilor agricole, care să avantajeze proprietarii de terenuri în realizarea schimburilor şi cumpărărilor de loturi care să conducă la o organizare mai judicioasă şi mai economică a activităţilor agricole specifice. 

Pentru protecţia solului montan şi, după caz, pentru refacerea capacităţii de producţie a acestuia, persoanele fizice şi juridice care deţin în proprietate sau folosesc cu orice titlu terenuri cu destinaţie agricolă şi silvică aplică măsuri de prevenire şi combatere a degradării solului. 

1. Măsurile de prevenire a afectării funcţiilor naturale ale solului asigură protecţia permanentă a fertilităţii şi capacităţii funcţionale a solului, prin aplicarea principiilor bunelor practici agricole, care includ: 

a) lucrarea solului în concordanţă cu specificul terenului, ţinându-se seama de condiţiile geografice, orografice şi climatice specifice; 
b) conservarea şi îmbunătăţirea structurii solului; 
c) evitarea compactării solului, în funcţie de tipul de sol şi de gradul de umiditate al acestuia, prin controlul presiunii exercitate de echipamentele de utilizare agricolă; 
d) evitarea eroziunii solului, după caz, prin adaptarea mijloacelor de exploatare la condiţiile locale: pantă, acţiunea apei şi a vîntului, precum şi învelişul vegetal al solului; 
e) conservarea elementelor structurale predominant naturale ale parcelelor de teren, care sunt necesare pentru conservarea solului, în special prin plantaţii de garduri vii, boschete, tufărişuri şi copaci, menţinerea hăturilor între parcelele de teren, executarea de benzi înierbate şi de terase; 
f) conservarea şi susţinerea dezvoltării microflorei şi microfaunei, în scopul asigurării echilibrului biologic al solului prin rotaţia corespunzătoare a culturilor; 
g) conservarea conţinutului de humus al solului, în funcţie de structura solului, în special prin aplicarea adecvată a substanţelor organice sau prin reducerea intensităţii lucrării solului. 

Nerespectarea principiilor bunelor practici agricole va fi sancţionată potrivit reglementărilor în vigoare. 

- Păşunile din zona montană, aflate pe teritoriul unei arii naturale protejate, se pot atribui în folosinţă de către proprietar, cu avizul administraţiei ariei protejate, pentru exploatare, exclusiv populaţiei locale şi numai în zonele, perioadele, cu efectivele şi speciile de animale stabilite prin planurile de management. 
- Atribuirea în folosintă a păşunilor se face prin contract pentru cel puţin 5 ani consecutivi, cu drept de prelungire, aceluiaşi grup de agricultori sau aceloraşi persoane fizice, dacă au fost respectate condiţiile cu privire la întreţinerea şi exploatarea raţională a acestora. 

(2) Verificarea respectării obligaţiilor contractuale se realizează anual de către specialistul centrului agricol şi de un reprezentant al consiliului local. 
(3) Sumele rezultate din taxele de păşunat şi din alte exploataţii ale păşunilor, care sunt stabilite de către consiliile locale, sunt folosite integral pentru lucrări de întreţinere, amenajări pastorale şi/sau silvice, lucrări de reconstrucţie ecologică a păşunilor degradate. 

Asigurarea reproducţiei şi ameliorarea efectivelor de animale din zona montană se realizeaza în condiţiile Legii zootehniei nr. 72/2002, cu modificările ulterioare. 

Crescătorii de animale, asociaţiile profesionale ale acestora şi consiliile locale din zona montană pot asigura reproducători cu origine cunoscută, autorizaţi de către structurile de specialitate subordonate Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. 

- Direcţia pentru agricultură şi dezvoltare rurală, prin structura specializată în dezvoltarea zonei montane, sprijină material şi logistic, în cadrul creditelor bugetare alocate, organizarea de târguri, expoziţii şi conferinţe care ţin cont de tradiţiile şi interesele comunităţii, în colaborare cu consiliile locale. 

1. Persoanele fizice şi asociaţiile familiale autorizate potrivit legii, care desfăşoară activităţi de turism în structuri de primire de tipul pensiunilor şi fermelor agroturistice, beneficiază de următoarele avantaje: 

a) acordarea unor suprafeţe din terenurile disponibile, în conditiile legii, de către consiliile locale, în vederea construirii, dezvoltării şi exploatării pensiunilor şi gospodăriilor agroturistice; 
b) acordarea de priorităţi la realizarea infrastructurii necesare desfăşurării activităţii. 

Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de pînă la 10 camere, şi de maximum 30 de locuri, în mediul rural, şi până la 20 de camere în mediul urban, funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi servirea mesei.

2. Alimentţtia turiştilor în pensiunile turistice şi agroturistice se asigură cu produse agroalimentare, cu prioritate din surse proprii sau locale. 
3. Autorizaţia pentru construirea pensiunilor turistice şi agroturistice se face în conformitate cu prevederile legale, cu avizul de specialitate al autorităţii publice centrale care aplică politica Guvernului în domeniul turismului. 
4. Pensiunile turistice şi agroturistice sunt clasificate de către autoritatea publica centrală care aplică politica Guvernului în domeniul turismului, în conformitate cu dispoziţiile Hotârării Guvernului nr.1.328/2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice, cu modificările şi completările ulterioare. 
5. Pensiunile agroturistice montane care dezvoltă capacităţi de cazare de până la 20 de locuri beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit şi a impozitului pe teren timp de 5 ani de la constituire. 

În ceea ce priveşte amenajarea teritoriului montan, se aplică prevederile Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, se au în vedere priorităţile şi nevoile populaţiei montane, în concordanţă cu necesitatea conservării monumentelor istorice şi a siturilor arheologice, a biodiversităţii şi utilizării durabile a resurselor naturale din zonele montane. 

La proiectarea construcţiilor în localităţile din zonele rurale montane se asigură specificul arhitectural al zonei, în perspectiva dezvoltării turismului şi agroturismului. 

- În curând, urmează să fie elaborată, Strategia de dezvoltare durabilă a zonei montane, hotărâre ce va fi aprobată prin hotârăre a Guvernului de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

Material publicat in revista de turism "Romania Turistica"


Vizualizari: 341