CARTEA DE IDENTITATE- ACTUL DE IDENTITATE

Documentul care se eliberează cetăţeanului român cu domiciliul în România este cartea de identitate. Cartea de identitate se eliberează pentru prima dată la împlinirea vârstei de 14 ani. Cu aceasta se face dovada identităţii, a domiciliului şi a cetăţeniei române.
Documentul care se eliberează cetăţeanului român cu domiciliul în România este cartea de identitate. Cartea de identitate se eliberează pentru prima dată la împlinirea vârstei de 14 ani. Cu aceasta se face dovada identităţii, a domiciliului şi a cetăţeniei române.
Termenul de valabilitate al cărţii de identitate este de 10 ani, iar la implinirea vârstei de 55 ani aceasta se eliberează cu termen de valabilitate permanent.
În sensul legii, prin carte de identitate se înţelege şi cartea de identitate provizorie. Cartea de identitate provizorie se eliberează atunci când persoana fizică nu posedă toate documentele necesare eliberării cărţii de identitate. Pentru cartea de identitate provizorie, termenul de valabilitate se stabileşte de formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei, dar nu poate depăşi un an.

CAZURI ÎN CARE SE ELIBEREAZĂ O NOUĂ CARTE DE IDENTITATE

- la expirarea termenului de valabilitate;
- dacă s-au modificat numele sau prenumele titularului, prenumele părinţilor, data sau locul naşterii (exemple: schimbarea numelui/prenumelui pe cale administrativă; adopţie; constatarea unor greşeli de scriere la întocmirea actului de stare civilă; înregistrarea unei persoane în poziţia de "copil găsit" şi identificarea ulterioară a actului de naştere întocmit iniţial, între acestea existând neconcordanţe la data naşterii, înregistrarea tardivă a naşterii unei persoane, cu înscrierea numai a anului de naştere s.a.);
- în cazul schimbării domiciliului ;
- în cazul deteriorării ;
- în cazul distrugerii, pierderii sau furtului ;
- la expirarea sau revocarea interdicţiei titularului de a se afla în anumite localităţi;
- când fotografia din cartea de identitate nu mai corespunde cu fizionomia titularului;
- în cazul anulării .

Sancţiuni

În conformitate cu prevederile Legii nr.105 din 1996, cetăţenii sunt obligaţi să se prezinte, cu 15 zile înainte de împlinirea vârstei de 14 ani sau de expirarea valabilităţii actului de identitate deţinut, la formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei la care sunt arondaţi cu domiciliul, pentru a solicita punerea în legalitate cu un act de identitate.

Nerespectarea acestor prevederi atrage răspunderea contravenţională, care se sancţionează cu amendă cuprinsă între 25 RON şi 40 RON, fără a exista posibilitatea achitării, în 48 de ore, a jumătate din minimul sumei prevăzute.

Actele necesare pentru eliberarea unei cărţi de identitate (documente obligatorii, indiferent de motivul pentru care se eliberează):

- certificatul de naştere;
- actul cu care se face dovada domiciliului;
- timbru fiscal în valoare de 0,80 RON, valoare ce se poate actualiza prin hotărâre de Guvern; - chitanţa reprezentând contravaloarea cărţii de identitate, respectiv 6,5 RON, această suma fiind actualizată în funcţie de rata inflaţiei, cu avizul Oficiului Concurenţei.

Persoanele care au deţinut, anterior, un act de identitate, trebuie să-l predea lucrătorului de evidenţă a populaţiei, dacă nu a fost pierdut, furat ori distrus. Persoanele care deţin carte de alegător sunt obligate să o predea lucrătorului de evidenţă a populatiei, întrucât, odată cu noua carte de identitate, li se va elibera şi o altă carte de alegător.

Pe lângă acestea, mai sunt necesare şi alte documente, în funcţie de motivul pentru care se solicită eliberarea cărţii de identitate, precum şi de starea civilă a solicitantului, astfel:

A. În cazul eliberării cărţii de identitate la împlinirea vârstei de 14 ani
- actul de identitate al unuia dintre părinţi, al tutorelui sau al reprezentantului legal;
- hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care se stabileşte căruia dintre părinţi îi este încredinţat minorul, dacă părinţii sunt divorţaţi.

B. În cazul persoanelor căsătorite/divorţate/văduve
- certificatul de căsătorie/hotărârea de divorţ definitivă şi irevocabilă/certificatul de deces al soţului decedat.

C. În cazul schimbării domiciliului
- certificatele de naştere ale copiilor minori care îşi schimbă domiciliul împreună cu părinţii;
- livretul militar, pentru persoanele supuse obligaţiilor militare, în care să fie înscrisă luarea în evidenţa centrului militar din localitatea/sectorul pe raza căreia/căruia îşi schimbă domiciliul.

D. În cazul pierderii, furtului, deteriorării sau distrugerii actului de identitate
- un document cu fotografie de dată recentă, pentru certificarea identităţii;
- timbru fiscal de 3,8 RON, valoare ce poate fi actualizată prin hotărâre de Guvern
Cuantumul taxelor şi modul de achitare
Contravaloarea cărţii de identitate este de 6,5 ROn, iar a cărţii de identitate provizorii este de 0,62 RON, aceste sume fiind actualizate în funcţie de rata inflaţiei, cu avizul Oficiului Concurenţei. Contravaloarea documentelor de identitate (cartea de identitate şi cartea de identitate provizorie) se achită la unităţile Trezoreriei statului sau la unităţile C.E.C., abilitate pentru aceasta operatiune, pe raza cărora îşi are domiciliul solicitantul.

Procedura de parcurs.

Actele se depun la formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei, pe raza căreia solicitantul are domiciliul sau reşedinta.

Programul de lucru

În general, programul de lucrul cu publicul al acestor direcţii este: 

Luni - Joi între orele 8.30-13.00 şi între orele 14.00-15.30

TOT ÎN LEGĂTURĂ CU CARTEA DE IDENTITATE, MAI POT INTERVENI URMĂTOARELE SITUAŢII

Acte necesare pentru stabilirea reşedinţei, cetăţenilor români domiciliaţi în România

În cazul stabilirii reşedinţei cetăţenilor români domiciliaţi în România:

- actul de identitate al solicitantului;
- certificatele de stare civilă;
- actul de identitate şi titlul locativ al găzduitorului, care va semna formularul tip, în faţa lucrătorului de evidenţă a populaţiei.

Eliberarea actului de identitate ca urmare a (re)stabilirii domiciliului, în România

- dovada privind aprobarea (re)stabilirii domiciliului în România, eliberată de structurile de paşapoarte;
- certificatele de stare civilă (de naştere şi căsătorie) eliberate de autorităţile române; în cazul unor certificate eliberate de autorităţile străine, este necesară prezentarea unor traduceri legalizate ale acestora, caz în care se eliberează carte de identitate provizorie, până la transcrierea certificatelor străine în registrele de stare civilă române;
- documente cu fotografie (act de identitate, paşaport), eliberate de autorităţile străine;
- 3 fotografii tip, dimensiunea 30x40 mm, cu bandă albă de 7 mm în partea inferioară;
- actul cu care se face dovada domiciliului.

Procedura schimbării de nume pe cale administrativă este reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 323/2003.
Persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă va depune o cerere la primăria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul, sau la primăria ultimului loc de domiciliu avut în ţară, în cazul cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate.

CEREREA de schimbare a numelui trebuie să fie motivată şi să fie însoţită de următoarele acte :

- copii legalizate de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui;
- un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat, pe cheltuiala solicitantului, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an;
- consimţământul, dat în formă autentică, al celuilalt sot, în cazul schimbării numelui de familie purtat în timpul căsătoriei;
- copia de pe decizia de aprobare a autorităţii tutelare, în cazurile prevăzute de art.7 din O.G. nr. 41/2003*;
- cazierul judiciar şi cazierul fiscal ale solicitantului;
- orice alte acte pe care solicitantul le consideră necesare;

Pentru minor, cererea de schimbare a numelui se face, după caz, de părinţi sau, cu încuviinţarea autorităţii tutelare, de către tutore.

Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui, va hotâră autoritatea tutelară.

Când cererea este făcută de unul dintre părinţi, este necesar acordul celuilalt părinte, dat în formă autentică. Acordul nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicţie ori este declarat judecătoreşte dispărut sau decăzut din drepturile părinteşti.

Când minorul a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnată şi de acesta.
Pentru persoana pusă sub interdicţie, cererea de schimbare a numelui se face de către tutore, cu încuviinţarea autorităţii tutelare. În cazul în care părinţii copilului sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi ori dispăruţi sau decăzuţi din drepturile părinteşti şi nu a fost instituită tutela, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, precum şi în cazul în care instanţa judecătorească nu a hotărât încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane, în condiţiile legii, cererea de schimbare a numelui minorului se face de către serviciul public specializat pentru protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean, ori, după caz, a consiliului local municipal, orăşenesc, comunal sau al sectorului municipiul Bucureşti.

 


Vizualizari: 278