Capitolul I. 
Notiunea de contestatie


Contestatia la executare reprezinta un fenomen des întâlnit în practica judiciarã, care stârneste discutii aprinse în orice activitatea profesionala dar si în modul de aplicare în relatia cu institutia abilitata sa treaca la procedura de executare pe marginea lui, si anume contestatia la executare silita în materie fiscala.

Natura juridica a contestatiei la executare prezinta interes, întrucat de calificarea acestui mijloc procesual depinde modul de solutionare a altor probleme pe care le ridica activitatea de executare silita.

Încercând sã definim acest concept, putem spune cã reprezintã mijlocul procedural, specific fazei executãrii silite, prin intermediul cãruia persoana interesatã (creditorul urmãritor, debitorul urmãrit, tertul poprit, tertii sau procurorul) solicitã instantei ca actele de executare sã fie îndeplinite cu stricta respectare a prevederilor legale.

Contestatia la executare este o cale de atac speciala, pentru înlaturarea unor acte procesuale îndeplinite în mod nelegal de organele de executare, care nu trebuie confundatã cu contestatia în anulare, o cale extraordinarã de atac- care este mijolcul procedural prin intermediul cãreia se poate obtine anularea unei hotãrâri irevocabile putând fi exercitata de catre una din parti sau printr-o actiune civila particulara, în cazul promovarii de catre o terta persoana care vizeaza masurile de executare silita. 

Astfel, contestatia la executare poate viza fie clarificarea întelesului, întinderii sau aplicarea titlului executoriu (în cazurile în care nu s-a utilizat procedura prevãzutã de dispozitiile art. 2811 din Codul de procedurã civilã), fie desfiintarea actelor de executare nelegale, fie obligarea organului de executare la îndeplinirea actului în conditiile prevãzute de lege. O astfel de contestatie se promoveaza atunci când titlul nu este suficient de clar, iar pentru a putea fi pus în executare este necesara clarificarea, interpretarea ori explicarea lui. 

În toate cazurile în care executarea silitã este pusã sub controlul instantei judecãtoresti, control ce vizeazã atât interesul creditorului, cât si pe cel al debitorului, persoanele interesate pot folosi aceastã cale prevãzutã de dispozitiile art. 399-404 din Codul de procedurã civilã.

Procedura fiscala stabileste ca orice persoana interesata, care demonstreaza ca are un interes poate face contestatie îndreptata împotriva, masurilor de executare silita, oricarei modalitati a executarii silite – propriei, decontare bancara, executare silita asupra bunurilor mobile sau a celor imobile, a fiecarui act de executare silita efectuat de organele de executare competente, refuzul organului de executare silita de a îndeplini un act de executare în conditiile legi, dar si împotriva titlurilor executorii.

Dupa ce a început executarea silita puteti solicita în calitate de persoana interesata sau vatamata, pe calea contestatiei la executare si anularea încheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie sau, dupa caz, încuviintarea executarii silite data fara îndeplinirea conditiilor legale.

Cadrul procesual cu caracter general, privind executarea silita este reglementat în cadrul art.399-405 Codul de procedura civila, procedura executarii silite care presupune o succesiune de acte, pretinde stricta respectare a legii, pentru a nu prejudicia drepturile partilor sau ale altor persoane. În situatia în care persoanele care considera ca au fost vatamate în drepturile lor, sau care au un interes, pot sa ceara reintrarea în legalitate prin mijlocul procedural oferit de legiuitor-contestatia la executare silita.

Asemeni prevederilor dreptului comun si în cazul contestatiei la executarea silita exercitata conform Codului de procedura fiscala, dupa obiectul contestatiei, acesta poate fi o contestatie la executarea propriu-zisa (se contesta orice acte de executare sau chiar executarea silita în întregime), o contestatie la titlul–prin care se contesta chiar titlul executoriu în temeiul caruia a fost pornita executarea , dar lamuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu sau o contestatie împotriva refuzului organului de executare de a îndeplini un act de executare în conditiile legii .

Contestatia poate fi îndreptata si împotriva titlului executoriu, în temeiul caruia a fost pornita executarea, în cazul în care acest titlul nu este o hotarâre data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o procedura care sa prevada posibilitatea ca o instanta competenta sa se pronunte asupra acestuia. 

Contestatia împotriva titlurilor executorii poate fi facuta cu privire la titlurile executorii emise de organele de executare si anume:

A) Procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, aprobat de conducatorul organului de executare;

B) Procesul-verbal de stabilire a cuantumului majorarilor de întârziere, dobânzilor, penalitatilor sau a altor sume acordate prin titlul executoriu, aprobat de conducatorul organului de executare;

C) Titlul exeutoriu întocmit de organele de executare, pe baza avizului de urmarire ori a evidentei pe platitori, pentru obligatiile bugetare constituite de debitor si neachitate la scadenta;

D) Procesul-aprobat de conducatorul organului de executare privind sumele datorate de adjudecatarul care nu depune imediat pretul bunului mobil valorificat;

E) Procesul-verbal de licitatie, în cazul în care cumparatorului, persoana fizica, i s-a încuviintat plata pretului bunului imobil în rate .
Materia contestatiei la executare o gasim reglementata si la Cap.XI, art.172-174 din Codul de procedura fiscala , care poate fi folosita de persoanele interesate împotriva titlului executoriu de asemeni ca si în procedura civila de persoanele interesate atunci când organele de executare fiscala se abat de la propriile reguli ale Codului de procedura fiscala.

Textul art.172 alin.3 C.pr.fiscala face precizarea ca aceasta forma de contestatie se refera la acele titluri care nu sunt pronuntate de instante juecatoresti sau de organe cu activitate jurisdictionala, ci la titluri emise doar în conditiile speciale ale codului fiscal si ale celui de procedura fiscala-Legea nr.571/2003 si O.G. nr.92/2003.

Art.173 alin.2 stiplueaza ca contestatia poate fi introdusa si de o terta persoana care pretinde un drept real de proprietate sau un alt drept real asupra bunului, contestatia putând fi introdusa cel mai târziu în teremen de 15 zile dupa efectuarea executarii.

Reglementând contestatia la executare în materie fiscala, norma special îsi gasesete aplicabilitatea potrivit principiului specialia generalibus derogant. 

Dispozitiile din procedura civila de drept comun este aplicabila în completare acolo unde legea speciala-OG.nr 92/2003 nu cuprinde prevederi speciale.

Capitolul II.
Solutionarea contestatiei


La executare este de competenta instantelor judecatoresti, instanta de executare potrivit Codului de procedura civila. Contestatia putând fi înaintata de catre debitorul urmarit, creditorul urmaritor, tertul poprit, în cazul popririi sau orice alt tert vatamat prin aplicarea acestei proceduri, si se judeca în procedura de urgenta. 

Ca exceptie, persoanele urmarite în baza ordinului de executare emis potrivit art.87 alin. 2 din Legea nr.94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi a României pot face contestatie la executare la colegiul jurisdictional al Curtii de Conturi care a solutionat, în conditiile prevazute de Codul de procedura civila.

Natura si calificarea contestatiei la executare depinde de modul în care titularul întelege sa se foloseasca de acest mijloc procedural, însa, în principal, se urmareste anularea unor acte sau masuri de executare vizate ca nelegale, desi în unele ipostaze poate fi calificata ca un mijloc procedural mixt.
În toate cazurile are fizionomia unei cai de atac pentru ca, uzând de ea, contestatorul urmareste desfiintarea unei hotarâri judecatoresti sau alt act jurisdictional, respectiv desfiintarea unor masuri executionale.

Având în vedere titlul executoriu, pe de o parte si analizând contestatia la executare pe de alta parte, daca discutam de calificarea ei ca o cale de atac, trebuie avut în vedere ca în caile de atac se vizeaza solutia pe fond ce urmeaza a fi pronuntata adica dezelegarea raportului juridic de drept material, sunt aduse în discutie problemele legate de modul de solutionare al pricinii, iar procedural, acte si masuri care au dus la elaborarea hotarârii. Contestatia la executare este o cale incidentala care trebuie sa se distanteze de litigiul propriu-zis. Ea priveste exclusiv exercitarea iar atentia trebuie îndreptata într-acolo încât sa nu se aduca atingere caracterului de lucru judecat al titlului executoriu, oricare ar fi acesta. 

Prin contestatia la executare se urmareste un alt obiect si anume regularitatea actelor de urmarire silita, nicidecum legalitatea si temeinicia solutiei pronuntate de instante asupra fondului. Apararile privind fondul sunt admise atunci când titlul executoriu nu este emis de o instata judecatoreasca, textul art.399 al.3 teza finala, prevede ca: se pot invoca aparari de fond împortiva titlului executoriu, cu conditia ca legea sa nu prevada o alta cale de atac.

În materie fiscala chiar exista o dispozitie clara în ce priveste tertul contestator care invoca un drept real asupra bunului pus sub urmarire-art.173, alin.3 C.pr.fiscala, care ofera posibilitatea atacarii fondului si readucerii lui în discutie în sensul ca cel de-al treilea poate sa-si realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun. Aici exista posibilitatea clarificarii potrivit dreptului material si nu al celui procesual care priveste executrea silita în sine.
Legat de acest aspect, este de observat contestatia la executarea silita prevazuta la art.172-174 C.pr. fiscala, care contureaza dreptul de a exercita aceasta cale speciala „împotriva oricarui act de executare efectuat cu încalcarea prevederilor prezentlui cod de catre organele de executare, precum si în cazul în care acestea refuza îndeplinirea unui act de executare în conditiile legii”-art.172 alin.1 C.pr. fiscala. Alin. 3 al art.172 prevede ca poate fi exercitata si împotriva titlului executoriu în temeiul caruia a fost pornita executarea.

Exista o diferentiere de regim juridic între prevederile art.172 C.pr. fiscala si cele ale art.399 C.pr. civ asupa temeiurilor contestatiei la executare, evident una dintre ele priveste dreptul procesual comun si cealalta dreptul procesual fiscal.

Cadrul procesual al contestatiei la executare nu este unul inter pares între partile procesului, pentru ca pot figura si tertii, acestia promovând contestatia la executare atunci când justifica un interes, bunaoara sunt puse sub urmarire bunuri ce constituie proprietatea contestatorului. În astfel de cazuri, contestatia este calificata ca o actiune de escindere sau în anulare, caca contestatorul angajeaza pe aceasta cale un veritabil litigiu cu refelex petitoriu. Însa în fata petitoriului se opreste, acesta având autoritatea lucrului judecat.

Contestatia la executarea are doua repere, anume: primul contestatia îndreptata împotriva oricarui act de executare, al doilea contestatia asupra lamuriri, întelesul, întinderea titlului executoriu.

În a doua ipoteza, asa-zisa contesatatie la titlul, revine spre comptenta instantei care a pronuntat acel titlul, pe când prima apartine judecatoriei.
Din economia textului nu rezulta care ar fi instanta competenta atunci când hotarârea judecatoreasca a fost obtinuta într-un litigiu care s-a judecat în prima instanta si în toate caile de atac. Probelema este dificila atunci când pe parcursul judecatii, în toate instantele s-au adus modificari ale solutiei pronuntata de instanta de fond si practic avem mai multe hotarâri judecatoresti care împreuna constituie un titlul executoriu.
Apreciem ca este comptenta instanta de fond, de apel sau de recurs, unde a aparut problema de a fi lamurit întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Rationamentul este acela ca o presupusa îndreptare sau corectie, o lamurire se poate face numai cu respectarea stricta a competentei materiale, bunaoara nu poate verifica aceste aspecte prima instanta câta vreme s-a pus probelma de a verifica, conform art.400 alin2 C. pr. civ, hotarârea de modificarea a instantei care a solutionat apelul.

Efectele contestatiei, cât priveste schimbarea fondului titlului pus în executare, nu se poate pronunta instanta care judeca contestatia de executare, pentru ca un atare demers este inadmisibil. 

Contestatia la executare poate duce numai la modificarea sau anularea procedurii de executare, fara sa fie posibil ca pe aceasta cale sa se schimbe fondul solutiei cuprinse în titlul executoriu. Acest concept priveste chiar si contestatia la titlul, aceasta privind doar întelesul, întinderea si aplicarea a ceea ce dispune titlul executoriu.

Pe calea contestatiei la executare nu pot fi invocate motive de fond care sa repuna în discutie o hoarâre definitiva.

Capitolul III.
Judecarea contestatiei


Instanta va cita pe lânga contestator sau alta persoana interesata si organul de executare în a carui raza teritoriala se gasesc bunurile sau îsi au sediul sau domiciliul tertul poprit.

Termenul în care se poate introduce contestatia este un termen de decadere de 15 zile si curge de la data de la care:

a) Contestatorul a luat la cunostinta de executarea ori actul de executare-somatia cu ocazia efectuarii silite sau în alt mod, a luat la cunostinta de executarea ori actul de executare pe care îl contesta;

b) Contestatorul a luat la cunostinta, potrivit lit.a) de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;

c) Cel interesat a luat la cunostinta de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta. 

Prin execeptie, daca o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit, contestatia poate fi introdusa cel mai târziu în termen de 15 zile dupa efectuarea executarii. Totusi, neintroducerea contestatiei în acest termen nu îl poate împiedica pe tert sa îsi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.

Contestatia privind lamurirea întelesului întinderii sau aplicarii titlului executoriu se face oricând înauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita.

Dreptul de a cere executarea silita se prescrie în termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel.

În cazul titlurilor emise în materia actiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani.

Procedura prevazuta în cazul Contestatiei la executare se judeca cu procedura pentru judecata în prima instanta care se aplica în mod corespunzator.

Prin urmare, contestatia prin care se sesizeaza instanta de judecata trebuie sa cuprinda elementele prevazute de lege, pentru cererea de chemare în judecata.

La cererea de chemare în judecata veti alatura atâtea copii câti intimati sunt. Contestatia la executare se timbreaza cu timbru judiciar si taxa judiciara de timbru conform legii. Potrivit dispozitiilor legale judecarea contestatiei se face de urgenta si cu precadere.

Conform prevederilor art. 402 din Codul de procedurã civilã, contestatia la executare se judecã de urgentã si cu precãdere, dupã regulile instituite pentru judecata în primã instantã, de unde rezultã cã ne aflãm în prezenta unei proceduri contencioase, iar nu în situatiile prevãzute de art. 331-339 din Codul de procedurã civilã.

Capitolul IV.
Suspendarea executarii


O data cu introducerea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, contestatorul poate cere în temeiul art.403 alin.1 din Codul de procedura civila, suspendarea executarii, daca va depune o cautiune în cuantumul fixat de presedintele instantei, daca legea nu prevede altfel . Dar nu mai mult decât suma ce reprezinta obligatia bugetara pentru care se face executarea silita si cheltuielile de executare. La stabilirea cautiunii, instanta tine seama de înscrisul constatator al dreptului invocat de contestator, de starea solvabilitatii sale, de valoarea bunurilor supuse executarii silite, de cuantumul sumei datorate, precum si de orice alte date care privesc solutionarea contestatiei la executare. 

Partea interesatã (contestatorul) poate formula, în cadrul contestatiei la executare, cererea de suspendare a executãrii, pânã la solutionarea contestatiei sau a altei cereri-petitie separata privind executarea silitã. Instanta se va pronunta asupra acestui aspect numai dupã depunerea unei cautiuni în cuantumul fixat de cãtre aceasta, afarã de cazurile în care legea dispune altfel. „Conditionarea suspendãrii executãrii silite de depunerea unei cautiuni, în cuantum stabilit de instanta judecãtoreascã, se impune pentru prevenirea exercitãrii abuzive a dreptului de a cere suspendarea executãrii, precum si pentru protejarea intereselor legitime ale creditorilor, legate de executarea cât mai operativã a creantelor lor, stabilite prin titluri executorii. În acelasi timp, depunerea cautiunii constituie o garantie în sensul cã, în urma respingerii contestatiei la executare, creditorul va putea cere si obtine despãgubiri pentru pagubele suferite datoritã întârzierii executãrii silite

Cuantumul cautiunii ce urmeazã a fi depusã se stabileste de instanta de executare, ea fiind cea care va fixa acest cuantum. De regula, în practica judiciarã instantele indicã un cuantum de pânã la 10% din valoarea bunului contestat. Recent prin Ordonata de Urgenta a Guvrenului nr.138/200 prin Legea nr. 219/2005, stabileste cuantumul cautiunii la 10 % din valoarea obiectului cererii sau de 500 Ron pentru cererile neevaluabile în bani. 

Daca bunurile urmarite sunt supuse stricaciunii, pieirii sau deprecierii instanta va putea suspenda numai distribuirea pretului.

Mai trebuie amintit, de asemenea, cã simpla depunere a unei cautiuni în cuantumul fixat de instantã nu atrage automat acordarea suspendãrii executãrii silite. 

Cu prilejul judecarii contestatiei, instanta citeaza si organul de executare în a carui raza teritoriala se gasec bunurile urmarite ori, în cazul executarii prin proprire, îsi are sediul sau domiciliu tertul poprit.

La cererea oricariei parti interesate, instanta paote decide, în cadrul contestatiei la executare, asupra împartirii bunurilor pe care debitorul le detine în proprietatea comuna cu alte persoane.

În situatii urgente, pâna la solutionarea cererii de suspendare, presedintele instantei poate dispune, potrivit art. 403 lin.3 din Codul de procedura civila, pe calea ordonantei presedintiale, suspendarea provizorie a executarii prin încheiere, care poate fi atacata cu recurs, în mod separat. 
Instanta poate admite sau respinge contestatia la executare. 

Daca instanta admite contestatia la executare, poate dispune anularea sau îndreptarea actului de executare, poate dispune anularea sau îndreptarea actului de executare, anularea ori încetarea executarii însâsi, anularea sau lamurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a carui îndeplinire a fost refuzata. În baza admiterii contestatiei instanta, odata cu desfiintarea executarii, mai poate dispune prin aceeasi hotarâre, restituirea catre cel îndreptatit, a sumei ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau retinerile din proprire, respectiv a cautiunii atunci când este cazul. 

În cazul în care instanta respinge contestatia la executare, contestatorul poate fi obligat la cererea organului de executare la despagubiri pentru pagubele cauzate pentru întarzierea executarii. Mai mult, daca înstanta constata ca cererea a fost introdusa cu rea-credinta, de exemplu, pentru a tergiversa executarea silita, conestatorul poate fi obligat la plata unei amenzii judiciare între 500 000 si 10 000 000 lei vechi.

Cautiunea se elibereaza celui care a depus-o în masura în care asupra acesteia cel îndreptatit în cauza nu a formulat cerere pentru plata despagubirilor cuvenite, pâna la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care prin hotarâri irevocabile, s-a solutionat fondul cauzei.

Cautiunea se poate însa elibera de îndata, daca partea interesata declara în mod expres ca nu urmareste sa oblige partea adversa la despagubiri pentru prejudiciile cauzate.

Efectele admiterii contestatiei la executare în toate cazurile în care se desfiinteaza titlul executoriu sau însasi executarea silita, da dreptul la întoarcere a executarii, prin restabilirea situatiei anterioare. 

BIBLIOGRAFIE
I. Literatura juridica


1. Dan Sova, Articol publicistic - Contestatia la executarea silita în materie fiscala, (Partea I), Revista Româna de Dreptul Afacerilor nr. 5-6/2004;
2. Dan Tudorache, Contestatia la executare, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2006.
3. Dan Drosu Saguna, Simiona Iliescu, Dan Coman Sova, Procedura Fiscala în România, Ed.Oscar Print, Bucuresti, 1996.
4. Manuela Tabaras, Contestatia la executare-culegere de practica judiciara, Editura All Beck, Bucuresti, 2005.
5. Mircea Stefan Minea, Lucian Teodor Chiriac, Cosmin Flavius Costas, Dreptul finantelor publice, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2005.

II. Legis
- Codul fiscal – Legea nr.571/2003
- Codul de procedura fiscala – O.G. nr.92/2003, modificata, O.U.G. nr. 129/2005, Rectificarea publicata în M.Of. nr. 974 din 2/11/2005, O.U.G. nr. 165/2005, O.U.G. nr. 181/2005, Legea nr. 15/2006, O.U.G. nr. 22/2006, Legea nr. 166/2006, Legea nr. 158/2006, Legea nr. 338/2006, Rectificarea publicata în MOF nr. 742 din 31/08/2006, O.G. nr. 35/2006, Legea nr. 505/2006. 


Vizualizari: 372